RO EN
Vedere de ansamblu a fațadei ansamblului rezidențial Lake House 2, surprinsă de la nivelul străzii în lumina caldă de seară. Se remarcă volumetria fragmentată și etajată, panourile de fibrociment gri-antracit alternate cu suprafețe de tencuială albă, balcoanele cu balustrade din sticlă și accentele calde din nișele logiilor.
RezidențialAn — 2019–2023Stadiu — FinalizatAmplasament — București, România
04 din 35

Lake House 2 — Ansamblu rezidențial, București

LAKE HOUSE 2 este un imobil de apartamente situat în partea de vest a Bucureștiului, în apropiere de Lacul Morii, într-una dintre zonele aflate în plin proces de densificare urbană, proces bazat în primul rând pe apariția noilor clădiri de birouri a căror activitate se orientează către industriile creative sau noile tehnologii. Inevitabil, acest tip de funcțiune, care s-a dezvoltat în ritmul dictat de dinamica modernă a marilor investiții în astfel de domenii, a avut un impact considerabil asupra factorului demografic al zonei.

Un mal care se reintegrează în oraș

Principala consecință a fenomenului în cauză a fost, așadar, necesitatea coagulării în jurul transformărilor apărute pe baza acestuia a unor noi ansambluri rezidențiale „dedicate” populației tinere. Necesitatea unor astfel de noi dotări se sprijină și pe reintegrarea spațiului public din jurul Lacului Morii în sistemul funcțional al orașului. După intervențiile de sistematizare de la sfârșitul anilor 1980, realizate însă doar pe porțiuni restrânse, autoritățile locale au înaintat în 2022 inițiativa amenajării în întregime a malului, în acord cu potențialul său natural-recreativ, prin intermediul unui concurs de arhitectură al cărui proiect câștigător urmează să fie implementat.

LAKE HOUSE 2 abordează, așadar, specificitatea unui astfel de context, fie că ne referim la valențele funcționale ale zonei, fie că ne referim la modificările fondului construit în sine, propunând o clădire rezidențială care să răspundă unei noi tipologii de client – așa-numitul „young professional”.

Detaliu vertical al fațadei, surprins pe fundalul cerului albastru senin, care evidențiază contrastul dintre cele două tratări: corpul superior retras, îmbrăcat în panouri gri-antracit cu balcoane adâncite întunecate, așezat deasupra corpului inferior alb tencuit, marcat de structura-grilă albă pronunțată și de nișele balcoanelor cu accente galbene.
Fig. 01
Detaliu vertical al fațadei, surprins pe fundalul cerului albastru senin, care evidențiază contrastul dintre cele două tratări: corpul superior retras, îmbrăcat în panouri gri-antracit cu balcoane adâncite întunecate, așezat deasupra corpului inferior alb tencuit, marcat de structura-grilă albă pronunțată și de nișele balcoanelor cu accente galbene.
Vedere de ansamblu în perspectivă de colț a întregului ansamblu rezidențial Lake House 2, sub cerul senin. Se observă compoziția volumetrică fragmentată — corpurile înalte îmbrăcate în panouri gri-antracit și corpul de tencuială albă marcat de o structură-grilă albă suprapusă balcoanelor, precum și amenajarea peisagistică și parcarea din prim-plan.
Fig. 02
Vedere de ansamblu în perspectivă de colț a întregului ansamblu rezidențial Lake House 2, sub cerul senin. Se observă compoziția volumetrică fragmentată — corpurile înalte îmbrăcate în panouri gri-antracit și corpul de tencuială albă marcat de o structură-grilă albă suprapusă balcoanelor, precum și amenajarea peisagistică și parcarea din prim-plan.
Imagine contextuală a clădirii, privită de la distanță peste o zonă verde amenajată, cu arbori și tufișuri în prim-plan. Alături de corpul rezidențial se ridică turnul din sticlă al bisericii moderne, cu flèche vitrată albastră terminată printr-o cruce, ilustrând integrarea ansamblului în cadrul natural și urban al vecinătății.Fotografie verticală în lumina crepusculară (ora albastră): clădirea se profilează pe un cer albastru intens cu nori subțiri și o strălucire caldă la orizont. În prim-plan, șoseaua în curbă lasă dâre roșii de lumină de la mașinile în trecere, iar în spate se întrezărește flèche vitrată luminată a bisericii — o imagine atmosferică ce accentuează silueta și proporțiile verticale ale clădirii.
Fig. 03–04
03Imagine contextuală a clădirii, privită de la distanță peste o zonă verde amenajată, cu arbori și tufișuri în prim-plan. Alături de corpul rezidențial se ridică turnul din sticlă al bisericii moderne, cu flèche vitrată albastră terminată printr-o cruce, ilustrând integrarea ansamblului în cadrul natural și urban al vecinătății.04Fotografie verticală în lumina crepusculară (ora albastră): clădirea se profilează pe un cer albastru intens cu nori subțiri și o strălucire caldă la orizont. În prim-plan, șoseaua în curbă lasă dâre roșii de lumină de la mașinile în trecere, iar în spate se întrezărește flèche vitrată luminată a bisericii — o imagine atmosferică ce accentuează silueta și proporțiile verticale ale clădirii.

Scara umană, recuperată prin fragmentare

Evoluția recentă a țesutului ne arată însă și o predispoziție pentru tipul de construcție la scară mare, lucru care, deși se justifică în raport cu noile exigențe și rigori funcționale, riscă să transforme însăși structura acestuia într-un conglomerat incoerent de monoblocuri și fronturi continue. Din acest punct de vedere, proiectul încearcă să „amortizeze” impactul produs de gabaritele noilor clădiri care se prefigurează în vecinătate, negociindu-și proporțiile în sensul unei fragmentări care să recupereze prin volumetrie scara umană.

Detaliu vertical al elementului de fațadă tip grilă albă: cadrul ortogonal alb, proiectat în fața tencuielii albe, creează un ritm de logii adânci. În nișe se întrevăd interioare cu accente galbene, balustrade din sticlă și vegetație, subliniind adâncimea, umbrele și compoziția ordonată a acestei fațade.
Fig. 05
Detaliu vertical al elementului de fațadă tip grilă albă: cadrul ortogonal alb, proiectat în fața tencuielii albe, creează un ritm de logii adânci. În nișe se întrevăd interioare cu accente galbene, balustrade din sticlă și vegetație, subliniind adâncimea, umbrele și compoziția ordonată a acestei fațade.
Vedere dramatică de jos în sus (contra-plonjeu) a colțului clădirii, pe fundalul cerului albastru senin. Sunt puse în valoare capătul ascuțit al volumului, placarea cu panouri de fibrociment gri-antracit cu grila lor neregulată de rosturi, balcoanele de colț în consolă cu balustrade din sticlă și jocul de lumini și umbre pe fațadă.
Fig. 06
Vedere dramatică de jos în sus (contra-plonjeu) a colțului clădirii, pe fundalul cerului albastru senin. Sunt puse în valoare capătul ascuțit al volumului, placarea cu panouri de fibrociment gri-antracit cu grila lor neregulată de rosturi, balcoanele de colț în consolă cu balustrade din sticlă și jocul de lumini și umbre pe fațadă.

Geometria sitului dă planul

În consecință, construcția se conformează pornind de la geometria sitului, însă nu prin extrudarea indiferentă a unui perimetru rezultat din retrageri, ci prin articularea a două corpuri care se înalță deasupra unui registru comun cu o expresie distinctă. Această legătură are rolul de a rezolva tranziția dintre dintre cele două corpuri, dar și de a marca accesul în clădire. De altfel, configurația planimetrică a obiectului, o „crosă” distorsionată care își face loc în interiorul neregulat al lotului, determină poziția accesului în clădire în zona de colț a acesteia, la intersecția dintre cele două tronsoane.

Detaliu de colț care surprinde întâlnirea celor două sisteme de fațadă: tencuiala albă cu structura-grilă (în ton cald, crem) în stânga și placarea gri-antracit cu balcoane întunecate în dreapta, pe fundalul cerului albastru. La parter se remarcă vitrajele și terasa amenajată cu un conifer și vegetație, ilustrând relația clădirii cu peisajul la nivelul solului.
Fig. 07
Detaliu de colț care surprinde întâlnirea celor două sisteme de fațadă: tencuiala albă cu structura-grilă (în ton cald, crem) în stânga și placarea gri-antracit cu balcoane întunecate în dreapta, pe fundalul cerului albastru. La parter se remarcă vitrajele și terasa amenajată cu un conifer și vegetație, ilustrând relația clădirii cu peisajul la nivelul solului.
Priveliște de pe unul dintre balcoanele superioare: balustrada din sticlă și fațada întunecată încadrează panorama orașului. Se disting Lacul Morii, podul hobanat cu pilonul său caracteristic, arterele și nodurile rutiere, spațiile verzi și silueta Bucureștiului până la orizont, sub un cer blând de seară — o ilustrare a perspectivelor oferite de apartamente.Vedere principală de la nivelul străzii, în lumina aurie a serii: în prim-plan, corpul inferior din tencuială albă cu structura-grilă albă și balcoanele cu accente galbene; deasupra și în retragere, corpul înalt îmbrăcat în panouri gri-antracit, pe fundalul unui cer de apus. Imaginea reprezentativă care citește clar cele două sisteme de fațadă contrastante și volumetria etajată.
Fig. 08–09
08Priveliște de pe unul dintre balcoanele superioare: balustrada din sticlă și fațada întunecată încadrează panorama orașului. Se disting Lacul Morii, podul hobanat cu pilonul său caracteristic, arterele și nodurile rutiere, spațiile verzi și silueta Bucureștiului până la orizont, sub un cer blând de seară — o ilustrare a perspectivelor oferite de apartamente.09Vedere principală de la nivelul străzii, în lumina aurie a serii: în prim-plan, corpul inferior din tencuială albă cu structura-grilă albă și balcoanele cu accente galbene; deasupra și în retragere, corpul înalt îmbrăcat în panouri gri-antracit, pe fundalul unui cer de apus. Imaginea reprezentativă care citește clar cele două sisteme de fațadă contrastante și volumetria etajată.

Antracit, grid, tencuială albă

Imaginea fragmentării obținute în urma acestei intersecții este amplificată și de cromatica asociată fiecăruia dintre cele trei corpuri, volumele înalte fiind tratate cu panouri din fibrociment gri-antracit iar cel de legătură având expresia structurii abstracte a un grid avansat, cu ochiuri inegale, a cărui umbră se proiectează peste fațada din tencuială albă, retrasă în planul secund.

Totodată, aceeași intenție a fragmentării și a disimulării repetitivității elementelor constitutive a fațadelor sau unei masivități volumetrice se regăsește și în modul de tratare a golurilor și teraselor. Suprapunerea ferestrelor este gândită cu mici oscilații laterale pentru a nu creea impresia unor striații verticale continue, care ar fi subîmpărțit elevațiile în registre verticale succesive. Același principiu este aplicat și în cazul teraselor care își schimbă geometria, fie avansând diferit față de planul fațadei, fie urmărind diferit, în cele două direcții, registrele orizontale ale acesteia.

Vedere verticală în perspectivă de-a lungul fațadei placate cu panouri gri-antracit, surprinsă de la nivelul solului privind în sus. Se remarcă ritmul balcoanelor în consolă cu balustrade din sticlă, panourile de fibrociment cu accente de tencuială albă, nișele balcoanelor în tonuri galbene și efectul de perspectivă care accentuează înălțimea și registrele verticale ale ferestrelor.
Fig. 10
Vedere verticală în perspectivă de-a lungul fațadei placate cu panouri gri-antracit, surprinsă de la nivelul solului privind în sus. Se remarcă ritmul balcoanelor în consolă cu balustrade din sticlă, panourile de fibrociment cu accente de tencuială albă, nișele balcoanelor în tonuri galbene și efectul de perspectivă care accentuează înălțimea și registrele verticale ale ferestrelor.

Capetele, orientate după oraș

Cele două „capete” ale construcției reprezintă, de asemenea, prilejul unei noi distincții în tipul de tratare a volumetriei. Fațada orientată spre nord, cea prin care se face și accesul către subsolurile în rampă continuă, păstrează regula carteziană de alcătuire a planului, urmărind dispoziția geometrică rectangulară a acestuia, în timp ce fațada orientată spre est preia din aliniamentul dictat de trama stradală după o direcție diagonală, „răsucind” tronsonul care devine capătul de perspectivă vizibil dinspre pod.

În acest sens, putem spune că obiectul este unul orientat sau direcționat , preocuparea pentru modul în care se expune față de vecinătăți, geometria țesutului construit sau cadrul natural, fiind, în definitiv, ceea ce îi determină silueta, particularitățile volumetrice și principiile de alcătuire ale acestuia.

Panoramă nocturnă a zonei înconjurătoare: pilonul iluminat al podului hobanat domină priveliștea, în timp ce arterele și nodul rutier sunt marcate de dârele de lumină ale mașinilor. Se disting o benzinărie, spații verzi și silueta Bucureștiului până la orizont, sub un cer albastru închis — o imagine de context care evidențiază amplasarea strategică a ansamblului, lângă lac și marile artere de circulație.
Fig. 11
Panoramă nocturnă a zonei înconjurătoare: pilonul iluminat al podului hobanat domină priveliștea, în timp ce arterele și nodul rutier sunt marcate de dârele de lumină ale mașinilor. Se disting o benzinărie, spații verzi și silueta Bucureștiului până la orizont, sub un cer albastru închis — o imagine de context care evidențiază amplasarea strategică a ansamblului, lângă lac și marile artere de circulație.