
Pallady — Imobil de locuințe, București
Imobilul se ridică pe Bd. Theodor Pallady, în estul Bucureștiului, pe o parcelă de 926 mp înconjurată de vegetație crescută liber și de blocurile joase ale zonei. Terenul e mic, iar clădirea răspunde prin compactare: un singur corp, așezat clar, cu 3.241 mp desfășurați organizați pe verticală.
Arh Andrei Lefter
Arh. Teodora Escu
Arh. Mihnea Munteanu
Addict Engineering
O structură care se vede
Fațada e chiar structura: o rețea albă de stâlpi și grinzi, cu ochiuri pătrate în care intră loggiile. Fiecare travee devine un spațiu exterior propriu, adânc cât să umbrească vara și să rămână utilizabil. Ritmul e constant, iar clădirea își câștigă expresia din repetiție, nu din decor.

Fig. 01

Fig. 02
Cărămida din spatele grilei
În spatele grilei albe, planul de închidere e din cărămidă aparentă, în tonuri calde de roșu-brun. Contrastul dintre grila deschisă și fondul cald dă adâncime fațadei și separă clar ce ține de structură de ce ține de locuință. Calcanele rămân albe și netede, ca volumul să se citească întreg dinspre stradă.

Fig. 03

Fig. 04
Ultimele niveluri, sub o structură ușoară
Spre partea superioară, o structură metalică ușoară dublează fațada și susține plante cățărătoare. Nivelurile de sus primesc astfel loggii mai generoase și un filtru verde care crește în timp, iar silueta clădirii se termină mai ușor decât începe.

Fig. 05
Terenul rămâne liber
Amprenta compactă lasă cea mai mare parte a parcelei neconstruită: vegetație spontană, mesteceni și un covor de plante joase în locul suprafețelor pavate. Parterul se deschide direct spre această grădină, iar accesul se face printr-o fâșie plantată.
Într-un context în care densificarea se face de obicei prin acoperirea completă a terenului, Pallady propune inversul: un corp compact, o fațadă care își asumă structura și o parcelă care rămâne, în cea mai mare parte, verde.

Fig. 06
Grila albă nu e un decor: e chiar structura, locuită travee cu travee.